O alegere intrinsecă
În acest fel mă simt oarecum obligat să cataloghez modul în care cartea, despre care voi încerca câteva sumare notări, m-a ales. Ea poartă titlul „În numele tatălui (și al Fiului)”, creatorul ei este Immanuel Mifsud și este publicată în varianta română la editura Polirom (2014). Redau câteva citate ce le consider a fi relevante în economia stilistică a romanului: „...îmi dau seama că figura ta e deja umană, deja ai darul vorbirii fără cuvinte. Și mă umplu de goliciune”; „în liniște și întuneric, o umezeală rece pe pielea mea, o umezeală caldă în ochii mei”; „Temător te-am atins...: corpul tău ridat, privirea aia grăitoare, fără cuvinte”; „În numele Tatălui care te-a făcut;...care a luat-o pe mama ta pentru Sine--Mama ta nu e a ta, fiule, deși e mama ta - mamă a ta. - mama ta nu e a ta, fiule, deși a fost casa ta -- casă a ta: ăsta e locul în care ai început...”; „zâmbesc cu tristețe când plângi pentru că am venit eu după tine în locul ei. Plângi deoarece cr...