Testamentul Mariei sau... o carte ce tulbură
Mă văd îndreptățit să scriu astfel de cartea lui Colm Toibin, o carte a cărei citire m-a trezit efectiv din somn, un somn nu foarte profund, dar e demn de menționat faptul că nu sunt multe acele cărți a căror lectură nu suportă amânare nici măcar răgaz de câteva ore închinate bătrânului Ene. Pe prima copertă a ediției Polirom (2014) zace spre luminarea celor neinițiați în tainele acestui roman următorul citat din The New Statesman: „o carte perfectă, tulburătoare, emoționantă și zguduitoare". Indiferent ce carte aș ajunge să comentez mă voi feri mereu de această etichetă-capcană a cărții, și anume carte-perfectă, în opinia mea de cititor avid nu cred să existe o asemenea scriere, poate doar aceea a Bibliei, dar asta e cu totul altă poveste. Perfectă pare să fi fost doar figura feminină marcantă atât a cărții de față cât și a Cărții Sfinte, Maria, cea prin care Dumnezeu se face om, dar asta nu și în viziunea scriitor...