Inevitabilul nu e al nostru...
Deși este un film scurt și deși nu am mai scris de ceva timp, această producție cinematografică din Orientul îndepărtat mi-a redat pofta de exprimare prin cuvinte înșirate la o tastatură holografică... Ascunde atâta emoție, atât de mult sentiment încapsulat în doar 40 de minute bune... Filmul ne aduce în prim-plan prima și cea mai importantă problemă filosofică, în accepțiunea lui Camus, sinuciderea... Într-un Taipei sufocat, metropolă a unei concentrări umane greu de suportat pentru sufletele labile, există un hotel unde oricine consideră că și-a încheiat socotelile cu viața, poate să se cazeze pentru o noapte, pentru a-și duce la bun (fatal) sfârșit planurile... Personajul principal feminin constituie o excepție de la regula timpului admis în hotel... Cumva, printr-o neglijență a personalului, dar nu și a sorții, a ajuns să petreacă o săptămână întreagă în ceea ce pare a fi anticamera morții... Recepționerul de serviciu, tânăr deja ratat în concepția-i proprie, într-ale v